„Oamenii străzii” sau „boschetari”! Așa îi numim pe acești oameni și așa le spuneam și eu cândva. Acum îi numesc „prietenii mei” ‒ da, da, prietenii mei! Poate nu știați, dar unii dintre oamenii care trăiesc pe străzi au fost cândva profesori, intelectuali; alții au fost prea buni cu copiii lor, ajungând să fie dați afară din casă; alții în urma decepțiilor, a morții copiilor, au ajuns sub cerul liber, dar sunt mai liberi decât mulți dintre noi. O parte dintre ei din cauza problemelor psihice, alții au fost abandonați în spital, alții au crescut în case de copii sau au fost lăsați în voia sorții. De regulă, nu se uită în ochii tăi când le dai de mâncare, lasă privirea în jos, dar când ajung să te privească și să-ți mulțumească, să știi că este cel mai sincer „mulțumesc” pe care l-ai primit vreodată! Și mare milostenie ai făcut în fața lui Dumnezeu! Oricând ni se poate schimba și nouă viața, de aceea să mulțumim pentru ce avem și să nu-i uitam. Ajutați voi prin noi. Împreună cu „First Responder”, îi hrănim și îi tratăm medical pe cât ne stă în putere. Ajutați-ne să-i ajutăm!
"Căci flămând am fost și nu Mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și nu Mi-ați dat să beau; străin am fost și nu M-ați primit; gol, și nu M-ați îmbrăcat; bolnav și în temniță, și nu M-ați cercetat."
Suma necesară
